În secolul vitezei, când totul este atât de alert, timpul a devenit din ce în ce mai scurt și parcă zboară mult prea repede. Îmi doresc tot mai des, ca ziua să nu se oprească la 24 de ore. Mereu am ceva de făcut și uit de multe ori să o las mai ușor, să petrec timp cu familia sau să mă pierd singur pe străzi privind case vechi, visând să am și eu una cândva . Parcă nu mai am timp de stat la povești cu prietenii, întâlnirile cu viitorii miri le am mai mult online, tot din lipsa timpului care a devenit extrem de prețios și calculat eficient. Nu știu unde ne grăbim atât de tare. Sper că ne vom opri la timp din această fugă care a devenit realitate și parte din viață noastră și vom începe să trăim, să simtim mai mult din tot ce ne înconjoară.
Până la perioada pandemiei, întâlnirile cu viitorii miri erau la o cafea. Foarte rar ne cunoșteam online pentru prima dată. Acum, această modalitate a devenit normalitate iar întâlnirile ”face to face” pierd teren din ce în ce mai mult. Oricum ar fi aceste întâlniri, mă bucur mereu de noi prietenii și de discuții relaxate. Încerc să discut cât pot de puțin, chiar deloc dacă se poate, despre contract sau partea financiară, tocmai pentru că îmi place ca atmosfera de la întâlnire să fie ca între prieteni. Discuțiile evoluează natural în orice direcție, iar când atmosfera este atât de plăcută și se râde cu poftă minute în șir, întâlnirea este una de care iți vei aduce aminte mult timp. Așa a fost cu Teodor și Dominique. Am povestit o grămadă de chestii și am râs atât de mult și cu așa o poftă, de nici nu știu când au trecut două ore. Da, a contat și faptul că ne știam de la nunta Andrei și a lui Victor (prieteni foarte buni), dar oamenii ăștia sunt atât de faini încât m-am îndrăgostit iremediabil de ei. Pentru astfel de oameni, de momente și timp de calitate sunt încă pe acest drum. După aproape 10 ani nu m-am plictisit și merg cu drag la evenimente, fotografiez în continuare cu plăcere, nu pentru că există un contract. Aventura asta numită fotografie de nuntă, înseamnă mult mai mult de atât pentru mine.
Teodora, Dominique, știți cât îmi sunteți de dragi, așa că aștept un semn de la voi când mai veniți prin țară, să râdem cu poftă în grup extins (împreună cu Enea team ). Va îmbrățișez!
Cu drag și pe curând,
Vali